BLOG

Fără nicio îndoială, Dumnezeu este prezent în viețile copiilor Lui, iar acest lucru este vizibil prin faptul că El răspunde rugăcunilor aduse cu credință dintr-o inimă sinceră.

„Tot ce veți cere cu credință, prin rugăcune, veți primi.” (Matei 22:21)

Flavius Tirla

Era o perioadă în care mă îndepărtasem de Dumnezeu, deși se descoperise de prea multe ori în viața mea și făcuse prea multe minuni ca să îmi permit să pot pune la îndoială existența sau puterea Lui.

Îmi amintesc că venisem destul de târziu acasă în acea seară și am început să am o mulțime de gânduri. Eram frământat de un puternic sentiment de vinovăție. Mă simțeam un trădător. Eu, Flavius, omul căruia Dumnezeu i-a răspuns mereu, omul cu care Dumnezeu mereu a fost atent, omul care se simțea nu doar iubit, ci chiar privilegiat de Dumnezeu, acum era omul care I-a întors spatele lui Dumnezeu.

Mereu am respins oamenii mincinoși, oamenii instabili, oamenii care nu pot să se țină de cuvânt, iar acum eram în mintea celui mai instabil, celui mai mincinos, celui mai slab om. Eram EU. Printre aceste gânduri, durerea s-a lăsat peste inima mea, dar această durere era doar o fărâmă din durerea pe care Domnul Isus a simțit-o fiind respins de mine.

În acel moment am început să mă rog, dar nu cum o făcusem altă dată, ci am început să fiu SINCER, sincer cu mine, fiind sigur că Dumnezeu mă ascultă. Rugăcunea s-a transformat în luptă, iar în lupta aceasta eu eram învins, învins de mine, de ce am fost. Știam că am dezamăgit mulți oameni, dar acum nu mai conta, pentru că imploram iertare, o iertare pe care niciun om nu mi-o putea oferi, ci doar Dumnezeu.

Dimineața a venit, iar eu încă luptam în rugăcune, simțind o puternică nevoie, nevoia de a fi iubit. Tânjeam după o iubire pe care nu o mai simțisem până atunci. Și am cerut-o:

Doamne, eu în Tine voi crede cât voi trăi, dar am început să nu mai cred în mine. Dacă astăzi ai fost aici lângă mine, dacă Cuvantul Tău e încă valabil și pentru mine, atunci spune-mi că mă iubești. Nu știu în ce fel vei face asta, dar vreau să o faci în așa fel, încât să simt că e de la Tine.

Au trecut câteva zile. Eu mergeam să îl iau pe tatăl meu de la biserică. Când am ajuns acolo, un prieten mai vechi a venit la mine. Nu mai vorbisem cu el de multă vreme, nu mai aveam subiecte comune de discutat, el fiind un copil a lui Dumnezeu, iar eu un copil… risipitor. S-a apropiat de mașina mea și mi-a spus:

„Flavius, trebuie să știi ceva: Săptămâna aceasta Dumnezeu mi-a vorbit clar și mi-a spus că trebuie să mă rog pentru tine. Flavius, Dumnezeu te iubește foarte mult și te vrea pentru El.” După aceste cuvinte băiatul a plecat, iar eu am rămas străpuns de o durere a unui răspuns nemeritat, dar care avea să aducă schimbarea mea, avea să mă aducă din nou lângă Dumnezeu.

Am mai primit răspunsuri de la Dumnezeu și înainte și după, însă acest răspuns, răspunsul luptei mele după o noapte de rugăcune, a fost cel mai copleșitor, cel mai puternic, cel mai autentic semn al îndurării LUI.

Daniela Scheau

Eram foarte confuză în ceea ce privește viitorul meu, unde îmi voi continua studiile. M-am rugat mult Dmnului, fiindcă nu știam ce drum să aleg. Aceste gânduri mă frământau până în ziua în care mi-am pus o intrebare: cum oare să înțeleg voia Domnului deslușit, fără să am dubii ulterior?

Mi-a venit în gând cea mai bună variantă, și anume să pun un semn înaintea Domnului. M-am rugat și i-am spus Domnului așa:

Doamne, vreau să înteleg voia Ta clar, ca semn al voii Tale divine, Te rog să îmi trimiți un absolvent al facultății pe care trebuie să o urmez, care să îmi dea toate informațiile necesare admiterii.

A trecut în jur de o lună când, în drumul meu spre liceu, am întâlnit un om în autobuz. Acel om m-a întrebat dacă merg la facultate. Am răspuns ca nu și că încă sunt la liceu.

El a continuat să mă întrebe privitor la liceu, despre profesorul cu care fac matematică, ulterior spunându-mi ca el este profesor de matematică la facultatea de inginerie.

Mi-a spus ca este absovent al facultății de matematică din Sibiu și mi-a dat toate informațiile de care avem nevoie.

Am coborât din autobuz foarte încântată, ca ulterior să realizez că Dumnezeu mi-a împlinit semnul și încă mai mult decât i-am cerut eu. Am dat slavă Domnului, fiindcă acum știu exact ceea ce El are în plan cu mine.